Lecturi

Amintiri din trecutul Terrei - Liu Cixin

„But where is everybody?” Cu această întrebare a dat Fermi, fizician italian-american, laureat al premiului Nobel pentru fizică în anul 1938, naştere unui dialog care a dus la formularea paradoxului care-i poartă numele, paradoxul Fermi. Paradoxul se referă la aparenta contradicţie între lipsa dovezilor şi estimările de probabilitate ridicată a existenţei civilizaţiilor extraterestre în Calea Lactee.

Argumentele principale au fost dezvoltate câţiva ani mai târziu, de către astrofizicianul Michael Hart:

- Există miliarde de stele in galaxia noastră asemănătoare Soarelui, multe dintre ele fiind cu miliarde de ani mai în vârstă decât Sistemul Solar, implicit Soare;
- Cu o mare probabilitate, multe dintre aceste stele au planete asemănătoare Pământului. Dacă Pământul a favorizat apariţia vieţii, pe aceste planete s-ar fi putut dezvolta deja de mult timp viaţă inteligentă;
- O parte dintre aceste civilizaţii ar fi putut dezvolta deja călătoria interstelară;
- Chiar şi cu viteze subluminice, conform capabilităţilor noastre curente, galaxia ar putea fi străbătută de la un capăt la altul în câteva milioane de ani.

Urmărind raţionamentul de mai sus, ne-am aştepta ca Pământul să fi fost deja vizitat de civilizaţii extraterestre, sau echipamente ale acestora.

În dorinţa de a ne înţelege, de a ne cunoaşte şi de a găsi un sens vieţii noastre, ca specie, ne-am extins căutările şi prin înţelegerea spaţiului. Observând că legile fizicii sunt valabile şi în spaţiu, am devenit din ce în ce mai curioşi şi în ceea ce priveşte formele de viaţă posibile, sau, de ce nu, cum ar arăta o civilizaţie inteligentă.

Am trimis mesaje în spaţiu, începând cu NASA, în anii ’70, sperând să primim un răspuns, iar mai târziu această idee a stat la baza unor creaţii literare şi cinematografice. Acesta este una din ideile care au stat la baza trilogiei Amintiri din trecutul Terrei, scrisă de Liu Cixin, inginer şi scriitor science fiction.

Prima parte a trilogiei, Problema celor trei corpuri, îşi are originea numelui într-o problemă teoretică din fizică şi din mecanica clasică, problema cu trei corpuri. Fiind cunoscute poziţiile şi vitezele iniţiale a trei mase punctuale, se cere să se determine mişcarea lor în conformitate cu legile lui Newton ale mişcării şi legea gravitaţiei universale, formulată tot de Newton.

Autorul şi-a imaginat o planetă cu trei sori, cu condiţii de viaţă neprielnice, numită Trisolaris. Locuitorii acesteia, mult mai avansaţi tehnologic decât pământenii, fiind în căutarea unei planete pe care să migreze.

Când Ye Wenjie, astrofizician decăzut şi rămasă fără tată în timpul revoluţiei culturale din China, reuşeşte să amplifice undele radio de ieşire şi să trimită un mesaj interstelar, aceştia îl ascultă şi decid să acţioneze. După opt ani astrofizicianul primeşte răspuns de la un extraterestru pacifist de pe Trisolaris, mesajul acestuia fiind un avertisment prin care spunea că dacă va transmite din nou, planeta ei va putea fi localizată şi invadată. Haosul politic şi dispreţul pentru omenire o îndeamnă să trimită un nou mesaj, astfel că trisolarienii ne localizează, iar flota lor se porneşte la drum, chiar dacă are nevoie de peste 400 de ani pentru a ajunge la noi.

Partea a doua a trilogiei, Pădurea întunecată, porneşte de la o posibilă explicaţie a paradoxului Fermi. Fiecare civilizaţie spaţială caută să se dezvolte la infinit, în condiţiile în care cantitatea de resurse dintr-o galaxie este finită. Astfel că, în situaţia în care întâleşte o altă civilizaţie, nu ştie dacă aceasta va deveni un inamic. Prin urmare, orice civilizaţie suficient de dezvoltată care va descoperi o altă civilizaţie, va dori să o distrugă pe aceasta din urmă, pentru a nu deveni, în viitor, ea însăşi o victimă. Explicaţia pentru paradoxul Fermi este tocmai aceea conform căreia civilizaţiile foarte dezvoltate preferă să rămână ascunse, pentru a nu atrage un atac împotriva lor (teoria pădurii întunecate).

Fac o paranteză aici, pentru a menţiona un studiu făcut de un doctorand de la Universitatea Vigo, din Spania, Alberto Caballero, în 2022. Acesta a studiat istoria războaielor din 1915 şi până în prezent. În această perioadă 51 de state au invadat alte ţări. Caballero a adăugat probabilitatea individuală a fiecărei țări de a instiga la o invazie, apoi a împărțit suma la numărul total de ţări, ajungând la ceea ce el a descris „probabilitatea umană actuală de a invada o civilizaţie extraterestră”. Aplicând această probabilitate asupra numărului estimat de civilizaţii din Calea Lactee, autorul studiului a ajuns la concluzia că o civilizaţie asemănătoare cu noi are o probabilitate de 4,42 de a invada o exoplanetă. Dacă, în schimb, urmărim rata de descreştere a acţiunilor militare din ultimii 50 de ani, şi o modelăm pentru perioada necesară de a ajunge la o civilizaţie de tip 1 (conform scării Kardashev), estimat că se va întâmpla peste 259 de ani, probabilitatea de a invada o exoplanetă scade la doar 0,22. Concluzia este că există o singură civilizaţie capabilă de zbor interstelar ne este ostilă în acest moment, dar sunt altele patru care ar putea fi ostile, doar că încă nu sunt capabile sa ajungă la noi.

Revenind la trilogia lui Liu Cixin, în urma acţiunilor lui Ye Wenjie omenirea a dat peste acea civilizaţie de care trebuie să ne ferim. Romanul detaliază pregătirile omenirii pentru invazia trisolarienilor, acoperind evenimente care se întâmplă pe o perioadă de 200 de ani.

Ultima parte a trilogiei, Capătul morţii, prezintă evenimentele de după sosirea trisolarienilor, traiul cu ei şi consecinţele acţiunilor luate de ambele civilizaţii.

Mi-e greu să spun mai multe fără a strica plăcerea lecturii, descoperirea evenimentelor, aşa cum sunt prezentate de către autor, adică cel mai bine.

Pentru Problema celor trei corpuri, Liu Cixin a primit Premiul Galaxia în 2006, iar după ce a fost tradusă în engleză, în 2014, a câştigat premiul Hugo pentru cel mai bun roman şi a fost nominalizat şi pentru premiul Nebula pentru cel mai bun roman.

Cele trei romane pornesc de la o realitate crudă din trecutul Chinei, revoluţia culturală, îi aplică un filtru ştiinţifico fantastic şi încheie prezentând un viitor posibil al omenirii. Acţiunea este vie, presărată de mult suspans. Eroii sunt puşi în situaţii imposibile, dar găsesc soluţii inedite. Liu Cixin îmbină foarte plăcut elemente de cultură şi folclor chinez cu noţiuni şi teorii inspirate din ştiinţă sau fantastic, rezultând o poveste magnifică. Una din surprizele plăcute, mai ales pentru un science fiction, o reprezintă felul în care este surprinsă povestea de dragoste a două personaje, trecând peste o mulţime de bariere.

Nota mea pentru Amintiri din trecutul Terrei: 10.

Cele de mai sus sunt gândurile mele de câte ori îmi vine în minte Liu Cixin sau cele 3 romane din Amintiri din trecutul Terrei. Dacă e să mă întrebaţi de ce citesc science fiction, o să vă răspund prin cuvintele de mai jos, auzite într-un interviu al autorului român de SF Adrian Mihălţianu.

"Orice fel de science fiction bun, real, este cel care te mişcă să vrei un viitor mai bun."

Lectură plăcută!

Articol apărut si pe Clujul Cultural.

Ilion si Olimp - Dan Simmons

Care ar fi probabilitatea ca mâine să ne trezim cu toţii pe Marte, ca rezultat al capriciilor teoriei multiversului?

Pare ciudată întrebarea, aşa-i? Ea, însă, stă la baza unui articol scris de Michio Kaku, într-un articol publicat în New York Times, despre intriga fizicii cuantice, care opune posibilul la probabil.

Fac o scurtă paranteză, pentru a ne reaminti ce este multiversul. Conform wikipedia, multiversul este o mulțime ipotetică de mai multe universuri posibile (inclusiv universul în care ne aflăm) care împreună cuprind tot ceea ce există și poate exista: totalitatea spațiului, a timpului, a materiei și a energiei, precum și constantele fizice și legile care-l descriu.

„Teoria cuantică se bazează pe ceea ce este cunoscut sub numele de principiul incertitudinii lui Heisenberg, permiţând o mică probabilitate ca noi să putem exista chiar şi în locuri îndepărtate din Univers, chiar şi pe Marte, de exemplu.” Pornind de la acest principiu, Kaku susţine că „există o probabilitate infimă, dar calculabilă, ca unda noastră cuantică sa îşi croiască drum prin spaţiu şi timp şi să ajungă acolo”.

Dacă ar fi să calculăm probabilitatea, am ajunge la concluzia că pentru a ne trezi pe Marte va trebui să aşteptăm „mai mult decât durata de viaţă a Universului”. Concluzia este că este extrem de improbabil ca mâine să ne trezim pe Marte, dar improbabil nu înseamnă imposibil.

De ce am început cu mecanica cuantică şi improbabilităţi cuantice şi, mai ales, ce legătură au ele cu Marte? Răspunsul e simplu: duologia lui Dan Simmons, Ilion-Olimp.

Scriitorul american Dan Simmons a abordat stilurile SF şi horror. Se spune despre SF că este un tip de literatură inferior, în care accentul este pus pe idei, pe tehnologie şi pe toate aspectele care ţin de ştiinţă şi ficţiune, dar este mai puţin pus pe literatură. Simmons iese din acest tipar, scrierile lui încadrându-se în tipul de literatură de calitate, găsindu-şi inspiraţia, pe lângă literatură, în istorie şi mitologie.

Părerile asupra cărţilor sale sunt împărţite, însă există un numitor comun. Ilion şi Olimp sunt foarte bune.

În această duologie autorul reuşeşte să controleze trei universuri, fiecare cu acţiunea sa, diferenţiate nu doar prin timpuri fizice, ci şi prin cele gramaticale: eroii războiului troian, oameni dintr-un viitor al Pământului şi moravecii. Acţiunea este construită bine de-a lungul istorisirii, cu contexte şi universuri diferite, toate îmbinându-se armonios.

Poveştile istorice ale lui Homer sunt reinterpretate de Simmons cu multă fantezie şi imaginaţie, având referinţe la opere clasice şi autori de o valoare de netăgăduit (Marcel Proust, Shakespeare, Vladimir Nabokov).

În cele două cărţi apar şi referinţe la lumea reală, în special când acţiunea se centrează pe capitala franceză (Craterul Paris): „Champs Ulysses” pentru „Champs-Élysées” sau „Guarded lion” pentru „Gare de Lyon”.

Acţiunea surprinde. Avem un univers plin de mitologie, în care este rescris războiul troian. Apoi, avem universul în care moravecii studiază Shakespeare şi Proust. Ultimul univers este al urmaşilor oamenilor, în căutarea originii. Cele trei universuri se împletesc armonios într-un război inter-temporal, oferind un final incitant şi complet neaşteptat. Mă opresc, pentru a lăsa curiozitatea voastră să descopere detaliile.

Aspectul care m-a surprins la duologia lui Simmons, care mi-a rămas cel mai bine întipărit în minte, se referă la moraveci (numiţi aşa după omul de ştiinţă şi futuristul Hans Moravec). Aceştia sunt organisme biomecanice (roboţi) care-şi duc traiul pe lunile lui Jupiter şi sunt pasionaţi de cultura Epocii Pierdute, zonele lor de interes mergând de la literatură şi până la filme sau programe de televiziune.

Ilion a câştigat premiul Locus şi a fost nominalizat la premiul Hugo, în 2004, iar Olimp a fost pe lista scurtă a premiilor Locus în 2006. Cele două au fost aduse publicului din ţara noastră de Nemira, în traducerea lui Mihai-Dan Pavelescu, în 2008 (Ilion, 2 volume, 571 p şi 507 p), respectiv 2010 (Olimp, 2 volume, 608 p şi 689 p).

Nota mea pentru Ministerul pentru viitor: 9.

Nu pot încheia înainte de a vă oferi un nou răspuns la întrebarea de ce citesc science fiction.

"If you wish to make an apple pie from scratch, you must first invent the universe" - Carl Sagan.

În traducere, „dacă vrei să faci plăcintă cu mere, prima dată trebuie să inventezi Universul”. Cu fiecare carte SF citită am ocazia sa intru întru-un alt Univers, fiecare având reţeta proprie de plăcintă de mere.

Lectură plăcută!

Articol apărut si pe Clujul Cultural.

Ministerul pentru viitor - Kim Stanley Robinson

Perioada de maximum solar este perioada cu cele mai multe activităţi solare în ciclul solar al stelei noastre. Ciclurile solare au început să fie numerotate din 1755, în perioada de maximum solar putând fi observate sute de pete solare, fiind favorizate furtunile solare. În medie, un ciclu solar durează 11 ani, dar poate să oscileze între 9 şi 14 ani. Acum traversăm cel de-al 25-lea ciclu solar, predicţiile fiind ca acesta să ajungă la apogeu între 2023 şi 2026, când vor putea fi văzute 90-130 pete solare.

Perioada de minimum solar este perioada cu cele mai puţine activităţi solare în ciclul solar al stelei noastre. Această perioadă este caracterizată printr-un număr redus de pete solare şi erupţii solare. Data de minimum solar se descrie ca o medie rotunjită la fiecare 12 luni de activitate a petelor solare, astfel că identificarea datei minimului solar se poate întâmpla doar la 6 luni după ce acesta a trecut.

Încălzirea globală este fenomenul de creștere continuă a temperaturilor medii înregistrate ale atmosferei în imediata apropiere a solului, precum și a apei oceanelor, constatată în ultimele două secole, dar mai ales în ultimele decenii. Acestea există dintotdeauna, fiind asociate cu fenomenul cosmic de maxim solar, alternând cu mici glaciaţiuni terestre asociate cu fenomenul de minim solar.

Dacă fenomenul de încălzire observat este cvasi-unanim acceptat de oamenii de știință și de factorii de decizie, există diverse explicații asupra cauzelor procesului. Opinia dominantă este că încălzirea globală se datorează activității umane, în special prin emisiile de dioxid de carbon rezultate din arderea de combustibili fosili.

În ţara noastră, au fost raportate creşteri ale temperaturii de aproximativ 0,5 °C în ultimul secol, de când există observaţii meteorologice. Anul 2007 a fost anul temperaturilor record în ţara noastră. Iarna 2006-2007 a fost cea mai caldă în ultimii 100 de ani, în ianuarie 2007 fiind depăşită temperatura maximă absolută la 24 de staţii meteorologice. Tendinţa s-a menţinut şi pe timpul verii, în luna iulie înregistrându-se un număr de 148 de cazuri de temperaturi maxime zilnice egale sau mai mari de 40 °C. Comparativ, în luna iulie 2004, maxima de 40 °C a fost atinsă sau depăşită doar de 2 ori.

Efectele încălzirii globale asupra vieţii pe Pământ pot avea consecinţe grave, mergând până la extincţia unor specii şi schimbări în viaţa şi sănătatea umană. Măsurile de combatere ale efectelor încălzirii globale pot varia, fiind subiect de controversă între taberele pro şi contra.

În Ministerul pentru viitor, catalogată ca şi cli-fi (climate fiction), dar având şi influenţe hard SF, utopian fiction şi horror fiction, Kim Stanley Robinson, scriitor american de SF înclinat spre ecologie, cultură şi politică, îşi imaginează un viitor apropiat în care omenirea este chinuită de efectele încălzirii globale. Romanul are de toate. Unele pagini sunt ştiinţifice, altele sunt un documentar, un roman SF sau o poveste despre oameni.

Viitorul, în viziunea lui KSR, are în plan ţări, corporaţii, indivizi, fiecare cu interesele sale, ignorând faptul că suntem toţi pasageri ai aceleiaşi planete, Pământul – „Bun este tot ce este bun pentru Pamânt”. Tuturor acestor interese li se opune „Ministerul pentru viitor”, organism înfiinţat pentru apărarea drepturilor generaţiilor viitoare.

Povestea romanului este simplă: o mână de oameni luptă pentru stoparea sau măcar încetinirea efectelor încălzirii globale împotriva restului omenirii. Surprinzător este curajul cu care KSM tratează teme grele, controversate şi sensibile din viaţa actuală a omenirii.

Şefa acestui minister, Mary Murphy, împreună cu Frank May, supravieţuitorul unui dezastru care a dus la moartea a 20 de milioane de oameni, sunt personaje complexe, în a căror suflete se duc lupte grele, căutând, luptând şi implementând soluţii care să ajute omenirea în această bătălie. Destinele lor se împletesc, având un deznodământ probabil aşteptat.

Ministerul pentru viitor este o carte pentru toată lumea, reprezentând un volum plin de critică a lumii actuale, orbită de confort, dar şi dublată de o enciclopedie de soluţii, intens dezbătute, pentru problemele politice, ecologice sau din societate. O parte din problemele dezbătute sunt: egoismul societăţii de consum, războaiele, inechitatea socială şi drama refugiaţilor.

Ideea care mie mi s-a părut cea mai interesantă a fost introducerea carbon-monedei, idee care a apărut, într-o propunere diferită (deocamdată) ca dialog şi în spaţiul public.

Ministerul pentru viitor (654 p) nominalizat la premiile BSFA, Dragon Awards, Locus Awards şi Kitschies pentru cea mai bună carte SF, a obţinut locul 4 la Locus Awards. A fost publicată în 2020 şi tradusă pentru publicul din ţara noastră în 2022, în cuvintele lui Emil Sîrbulescu.

Nota mea pentru Ministerul pentru viitor: 9.

De ce citesc SF?

Beneficiile cititului includ, dar nu se rezumă la, îmbogăţirea vocabularului, creşterea abilităţilor analitice, având un rol pozitiv în stimularea mentală şi stimularea memoriei. Cititul de literatură SF aduce în plus stimularea imaginaţiei şi a creativităţii, precum şi creşterea abilităţilor de a rezolva probleme complexe.

Lectură plăcută!

Articol apărut si pe Clujul Cultural.

Proiectul Hail Mary - Andy Weir

Suntem copiii de mijloc ai istoriei. Ne-am născut prea târziu pentru a explora Pamântul, dar prea devreme pentru a explora Universul. Dar deja trimitem nave în spaţiu. Ce ne opreşte ca să pornim misiuni de explorare? Hai să vedem.

Distanţa de la Pământ la Soare este considerată a fi 1 Unitate Astronomică (UA) şi reprezintă aproximativ 1,5 x 108 km. Lumina Soarelui are nevoie de 8 minute şi 20 de secunde pentru a ajunge la noi. Distanţa până la Lună este de 0,0026 UA, sau 1,3 secunde lumină. Distanţa până la Neptun (cea mai îndepărtată planetă din sistemul nostru solar) este de 29,8 UA, sau 4,1 ore lumină. Distanţa până la cea mai apropiată stea, Proxima Centauri, este de 268332 UA, sau 4,24 ani lumină. Drumul făcut recent până la Marte, pentru amartizarea rover-ului Perseverence, a durat aproximativ 7 luni, acoperind o distanţă de puţin mai mult de 3 UA. Cu regula de trei simplă putem deduce că drumul până la Neptun ar fi de aproximativ 70 de luni, adică 5 ani şi 10 luni. Acesta reprezintă timpul necesar pentru a ajunge doar la marginea sistemului nostru solar. Drumul până la Proxima Centauri ne-ar lua peste 6300 ani. În toată această perioadă s-ar naşte şi ar muri sute de generaţii. Toţi timpii menţionaţi mai sus iau în calcul tehnologia pe care o avem la dispoziţie momentan.

Dacă e să luăm în calcul migrarea către o altă planetă, fapt ce ne va ţine în vidul cosmic pentru multe generaţii, trebuie să ne gândim şi la aspecte de nivel biologic. Omul a evoluat, în forma şi cu funcţiile sale actuale, pentru a fi adaptat la condiţiile de viaţă de pe Pământ. Dacă scoatem gravitaţia din ecuaţie şi adaugăm expunerea la radiaţii cosmice deja vorbim de luarea în calcul a evoluţiei către o altă versiune a omului – Omul 2.0 sau Omul Spaţial sau Homo Astro. După multe generaţii de trai în spaţiu, organismul uman se va adapta la aceste condiţii, reuşind să-şi modifice organele şi funcţiile interne, astfel încât să funcţioneze fără gravitaţie şi să aibă un grad ridicat de toleranţă la radiaţii. Toate bune şi frumoase (pe hârtie), dar ce facem când ajungem la destinaţie? Probabil vom avea din nou nevoie de câteva generaţii (multe) pentru a ne adapta la condiţiile de pe planeta pe care am migrat. Se caută soluţii de a crea nave cu gravitaţie artificială, dar deocamdată acestea sunt posibile doar la nivel teoretic, costurile necesare construirii unei astfel de nave, cu tehnologia cunoscută momentan, fiind astronomice. De asemenea, se lucrează şi la soluţii care să protejeze navele şi echipajele lor de radiaţii, dar încă suntem departe de a spune că le-am găsit.

Pe lângă cele două motive de mai sus aş mai menţiona, fugitiv, şi altele, fără a mai detalia: praful şi gazele interstelare, efectele psihice survenite din izolare şi riscul de impact cu micrometeoriţi.

Ce legătură au cele de mai sus cu SF-ul? În Proiectul Hail Mary, carte publicată de Andy Weir în 2021, viitorul omenirii stă în succesul unei misiuni cu o durată de 26 de ani, către o stea aflată la 12 ani lumină, Tau Ceti. Urmărind puţin calculele de la începutul articolului, putem constata că tehnologia luată în calcul pentru această misiune este peste tehnologia pe care o avem disponibilă momentan (face parte din farmecul SF-ului).

Acţiunea se desfăşoară în două planuri, ambele prezentate cronologic. Primul plan ne prezintă evenimentele desfăşurate până la lansarea misiunii de salvare, iar cel de-al doilea plan ne prezintă întâmplările de la bordul navei.

Rezumând povestea din Proiectul Hail Mary, putem spune că nu surprinde cu nimic. Porneşte de la descoperirea unei ameninţări asupra vieţii pe Pământ, şi implicit asupra supravieţuirii omenirii, continuă cu identificarea problemei, elaborarea unui plan şi ducerea sa la îndeplinire. Felul în care, însă, prezintă Weir toate aceste evenimente, ingeniozitatea problemelor, dar şi a soluţiilor, a rezultat în crearea unei capodopere.

Ryland Grace, profesor şi om de ştiinţă, reprezintă eroul imperfect, vulnerabil, dar, în acelaşi timp, autoironic şi cu un simţ dezvoltat al umorului. Acesta se trezeşte amnezic la bordul navei, neştiind unde este şi ce caută acolo. Pe măsură ce îi revin amintirile, pregătirea sa permite introducerea şi explicarea uşoară a conceptelor şi termenilor ştiinţifici.

Natura problemelor de care se loveşte nu sunt de genul celor găsite într-un manual, însoţite de o listă de paşi de urmat pentru soluţionare. Imaginaţia, creativitatea şi abilitatea de a rezolva situaţii dificile, oferind pe tot parcursul desfăşurării evenimentelor informaţii tehnice şi ştiinţifice, fac din Proiectul Hail Mary un roman inteligent şi argumentat riguros.

În tot acest mix apare şi o navă extraterestră, cu al cărei unic supravieţuitor eroul nostru reuşind să dezvolte o platformă de comunicare. Scopul celor doi este similar, salvarea planetei de către astrofagi, astfel că încep să înveţe unul despre tehnologia celuilalt, adaptându-şi planurile iniţiale, în vederea asigurării succesului ambelor misiuni.

Nu dezvălui mai mult. Proiectul Hail Mary este o lectură plăcută, cu acţiune captivantă, suspans, mister, luptă pentru supravieţuire, dar şi cu momente de relaxare, umor, prietenie inedită şi altruism, oferind un final dramatic, dar fericit.

Proiectul Hail Mary (536 p) a fost finalist al Hugo Awards, câştigător al Goodreads Choice Award pentru cel mai bun roman SF şi căştigător al Dragon Award pentru cel mai bun roman SF. Publicată în 2021, cartea a fost adusă în ţară de Nemira, în 2021, în traducerea Iuliei Anania.

Nota mea pentru Proiectul Hail Mary: 10.

Cum deja v-am obişnuit, voi termina cu un nou răspuns la întrebarea de ce citesc SF, venind din nou cu un răspuns inspirat din Carl Sagan.

“Somewhere, something incredible is waiting to be known.”

Cărţile de SF te poartă în universuri ale căror legi ştiinţifice pot funcţiona la fel. Sau pot funcţiona diferit. Fiecare carte vine cu universul ei, acesta având setul lui de legi, stimulând imaginaţia, dorinţa de înţelegere şi curiozitatea către cunoaştere.

Lectură plăcută!

Articol apărut si pe Clujul Cultural.

Give me feedback: feedback@saifai.ro

Lecturi

Doamna Astronaut - Mary Robinette Kowal
Spaţiul revelaţiei - Alastair Reynolds
Turbion - Robert Charles Wilson
Oraşul companiei - Madeline Ashby
Oraşul care ne uneşte - Nora Keita Jemisin
Pământul sfărâmat - Nora Keita Jemisin
Toate sistemele in alertă - Martha Wells
Călător pe o mare de stele - Christopher Paolini
Împăratul gheţurilor - Ana Maria Negrilă
Proiectul Hail Mary - Andy Weir
2001: Odiseea spaţială - Arthur C. Clarke
Dirk Gently. Agenţia de investigaţii holistice - Douglas Adam
Dune - Frank Herbert
Portalul Albuquerque - Peter Clines
Ministerul pentru viitor - Kim Stanley Robinson
Şaman - Kim Stanley Robinson
Southern reach - Jeff Vandermeer
Aminitiri consemnate de Lady Trent - Marie Brennan
Războiul elitelor - David Brin
Roboţii - Isac Asimov
Călătorii în timp - Antuza Genescu
Amintiri din trecutul Terrei - Liu Cixin
Biblioteca invizibilă - Genevieve Cogman
Autonom - Annalee Newitz
Omnium - Florin Stanciu
Neuromantul - William Gibson
Mila 2.0 - Debra Driza
Argintul preschimbat - Naomi Novik
Cultura - Iain M. Banks
Lumi la răspântie - Antoinette Wornik
Lumii îi spuneau pădure - Ursula K. Le Guin
Deposedaţii - Ursula K. Le Guin
Sfâşierea cerului - Ursula K. Le Guin
Mâna stângă a întunericului - Ursula K. Le Guin
Lunea începe sâmbătă - Arkadi & Boris Strugatki
E greu să fii zeu - Arkadi & Boris Strugatki
Cum să opresti timpul - Matt Haig
Armada - Ernest Cline
Ready player one - Ernest Cline
Povestea vieţii tale - Ted Chiang
Staţia centrală - Lavie Tidhar
Interdependenţa - John Scalzi
Războiul bătrânilor - John Scalzi
Pacea eternă - Joe Haldeman
Războiul etern - Joe Haldeman
Orion va răsări - Poul Anderson
Furnicile - Bernard Werber
Bacalaureat - Ovidiu Eftimie
Arhanghelul Raul - Ovidiu Eftimie
Witcher - Andrzej Sapkowski
Tărâmul verii - Hannu Rajaniemi
Jean le Flambeur - Hannu Rajaniemi
Robogeneza - Daniel H. Wilson
Robopocalipsa - Daniel H. Wilson
Omul arămiu - Robin Hobb
Farseer - Robin Hobb
Ambuscadă pe Ornella - Daniel Walther
Magicienii - Lev Grossman
Copiii timpului - Adrian Tchaikovsky
Demon - Peter V. Brett
Imperiul fărâmiţat - Mark Lawrence
Trilogia Golului - Peter F. Hamilton
Zorii nopţii - Peter F. Hamilton
HMS Terror - Dan Simmons
Ilion si Olimp - Dan Simmons
Marea Sfărâmată - Joe Abercrombie
Eroii - Joe Abercrombie
Prima lege - Joe Abercrombie
Wyrm - Orson Scott Card
Vorbitor în numele morţilor - Orson Scott Card
Stăpânul cântecelor - Orson Scott Card
Fata modificată - Paolo Bacigalupi
Urzeala tronurilor - George R. R. Martin
Femei periculoase - George R. R. Martin
Războinicii - George R. R. Martin
Fuga vânătorului - George R. R. Martin
Peregrinările lui Tuf - George R. R. Martin
Wild cards - George R. R. Martin
Zburătorii nopţii - George R. R. Martin
Furtună pe Windhaven - George R. R. Martin
Război în zona de separaţie - Neal Asher
Agentul Cormac - Neal Asher
Silozul. Începuturile - Hugh Howey
Silozul - Hugh Howey
Copiii cerului - Vernor Vinge
Adâncurile cerului - Vernor Vinge
Foc în adânc - Vernor Vinge
Nemuritorul - Roger Zelazny
Furnica electrică - Philip K. Dick
Ubik - Philip K. Dick
Visează androizii oi electrice? - Philip K. Dick
Dr. Bloodmoney - Philip K. Dick
Clanurile de pe Alpha - Philip K. Dick
Omul din castelul înalt - Philip K. Dick
Umanii - Matt Haig
Fundatia - Isaac Asimov
Pamantul Sfaramat - N.K. Jemisin

"Books break the shackles of time – proof that humans can work magic." - Carl Sagan

Amintiri din trecutul Terrei - Liu Cixin

Ilion si Olimp - Dan Simmons

Ministerul pentru viitor - Kim Stanley Robinson

Proiectul Hail Mary - Andy Weir

Doamna Astronaut - Mary Robinette Kowal

Mary Robinette Kowal

Calea spre stele

Calea spre Marte

Umanii - Matt Haig

Matt Haig

Fundatia - Isaac Asimov

Isaac Asimov

Fundatia

Fundatia si imperiul

A doua Fundatie

Marginea Fundatiei

Fundatia si Pamantul

Preludiul Fundatiei

Zorii Fundatiei

Pamantul Sfaramat - N.K. Jemisin

N.K. Jemisin

Al cincilea anotimp

Poarta obeliscului

Cerul de piatra

Lecturi